Connect with us

Fapt divers

Avem ouă proaspete!

Iuţeală de mână şi nebăgare de seamă

Published

on

Ieri am fost prin piaţă! Nu spun care pentru că sunt toate la fel. Aceleaşi produse, aceeaşi marfă, aceiaşi negustori de pe la noi cu marfă de pe la ei, aceleaşi cântare de farmacie, aceleaşi chituţe de mărar, pătrunjel sau ceapă. Nu e mai nimic nou, preţurile sunt aliniate, tarabagii te-mbie cu agresivitate şi-ţi pun în sacoşă nu ce-ai vrea să cumperi, ci ceea au ei mai prost şi mai la-ndemână. E ca la alba-neagră unde iuţeala de mână şi nebăgarea de seamă te fac să crezi că ai pus mâna pe cea mai proaspătă verdeaţă, iar acasă dai de cea mai ofilită şi mai comună buruiană crescută în spatele casei de bună voie şi nesilită de nimeni.

La unele produse ai, la schimb, siguranţa că, de exemplu, ouăle sunt proaspete. Nu te poţi îndoi, nu ai nici un fel de dubii, e scris negru pe alb: „avem ouă proaspete!” Alţii vând „carne proaspătă”! Sau „mici proaspeţi”! Ori „bere rece”! Afişul este mare cât gardul şi este pus la vedere, ostentativ. Să se ştie!

Este de la sine înţeles că, la mintea lor uşor lovită de razele solare, ouăle proaspete, carnea proaspătă, mici proaspeţi sau berea rece ar intra în clasa produselor extra sau bio sau că, în genere, noi, consumatorii, mâncăm, de obicei, ouă clocite, carne cu viermi, mici împuţiţi şi, către final, ne cinstim prieteneşte şi cu câteo bere înfierbântată bine de razele soarelui.

În piaţă tentaţiile sunt la fiecare pas! Tocmai când eşti în căutarea unor portocale care, după cum bine se ştie, sunt amare şi iuţi, şi, fatalitate!, eşti îmbiat cu portocale „deosebit de dulci”. Pofteşti la o mână de căpşuni acre – n-ai să vezi! Poţi cumpăra, însă, „căpşuni superdulci”. Prunele sunt „excepţionale”, perele sunt „f.f.f. gustoase”, iar merele aduse de prin hipermarketuri sunt „de Voineşti”… Lubeniţa, care se coace prin luna lui august apare pe tarabă de la sfârşitul lui mai, este „superdulce” şi, obligatoriu pentru un producător onest, este… de Dăbuleni. La rândul lor, cireşele sunt „pietroase”, cât despre vişine nici să nu mai vorbim.

N-am văzut, încă, struguri! Mă mir că n-au apărut! A, au apărut? I-aţi văzut dumneavoastră, nu-i aşa? Sunt sigur că nu sunt acri şi necopţi, ci „dulci”, „aromaţi”, „parfumaţi”, „tămâioşi” şi, e de la sine înţeles, de… Drăgăşani.

Asta e! În piaţă, banul trebuie să circule, fiecare trebuie să trăiască, fiecare trebuie să mănânce o pâine! Şi Administraţia Pieţelor, şi Protecţia Consumatorilor! şi samsarul, şi măgarul! Ultimul vă salută, ca-ntotdeauna, cu mult respect!