Jurnal de oltean – 27 octombrie 2015

Aseară am ieşit în curtea blocului cu Cosmin, cu Miruna, cu Lavinia şi cu Andrei. Pe mine m-a bătut mama încă înainte de a ieşi din casă, pentru că am vrut neapărat să-mi iau costumul de Spiderman, care – ce-i drept – e rupt un pic pe la gât şi nu mai are tur la pantaloni, dar în rest e foarte frumos. Mi-am pus şi masca, dar prin ea nu se vede nemaipomenit, aşa că, deîndată ce am ajuns în curtea blocului am şi dat cu capul în bara de covoare şi mi s-a desprins un pic pielea de pe frunte, dar nu mi-a curs sânge. Am plâns vreo zece minute până când Andrei a zis că-mi dă cuţitul lui cu plăsele galbene. Pe urmă iar am plâns, pentru că Andrei mi-a spus că a zis doar aşa, ca să nu mă mai smiorcăi, dar n-are cum să-mi dea cuţitul, pentru că e de la tatăl lui. Pe urmă ne-am împăcat şi ne-am hotărât să ne jucăm de-a Spiderman. Eu, bineînţeles, urma să fiu Spiderman, iar Lavinica – Mary Jane. Andrei mi-a cerut un pic costumul, ca să vadă dacă-i vine şi lui şi pe urmă nu mai voia să-l dea jos, motiv pentru care am alergat după el vreo zece minute, în chiloţi, prin curtea blocului. Ne-am oprit când Andrei a alunecat şi-a căzut pe ciment şi şi-a rupt amândoi genunchii de-i curgea sângele în adidaşi. Eu m-am prefăcut că-mi pare rău de el, dar – ca să fiu sincer – m-am bucurat, pentru că altfel nu ştiu dacă l-aş fi prins. E drept că de-acum costumul nu mai avea nici genunchi, dar l-am îmbrăcat la repezeală şi-am luat-o în braţe pe Mary Jane, ca s-o salvez. Mary Jane, însă, nu prea voia să fie salvată şi cu atât mai mult nu voia să sară de pe garajul lui nea Fănel cu mine în braţe. Atunci a coborât mama ei şi-a luat-o în casă, pentru că era târziu şi ea oricum are o mână ruptă de când s-a dat cu rolele. Atunci m-am hotărât ca Mary Jane să fie Miruna, care e cea mai grasă din cartier şi nu-ţi prea vine s-o salvezi, dar în lipsă de Lavinica puteam s-o salvez şi pe ea. Am aşteptat până când Miruna şi-a terminat a treia îngheţată. Eu n-am ştiut că ea mai mâncase şi şapte eugenii şi două pungi de pufuleţi, motiv pentru care, atunci când am luat-o în braţe ca s-o salvez, mi-a vomitat pe costum. Andrei a început să râdă şi să strige că Spiderman e beat şi-a vărsat pe el şi – logic – i-am dat un pumn în nas. Am şi uitat pentru moment că el are un frate la generală, care a venit imediat de unde juca fotbal şi mi-a dat şi el mie doi pumni, tot în nas, iar costumul meu de Spiderman s-a umplut şi de sânge, ceea ce l-a făcut pe tata să coboare şi să mă ia în casă, după ce m-a clătit un pic la ţâşnitoarea din curtea blocului. Costumul mi l-a aruncat la tomberon, iar eu am intrat în bloc ca şi înainte, numai în chiloţi şi-n adidaşi. Ce nu ştie tata este că – înainte de a urca – i-am făcut semn lui Andrei şi l-am şi văzut când a recuperat costumul de la gunoi. Mâine, ca să mi-l înapoieze, trebuie să-i dau pe el cele două oase uscate de la primul meu papagal şi mingea mea de fotbal cea veche. Pe care (să vă spun sincer) mai întâi o s-o înţep foarte puţin, ca să zic că el mi-a spart-o şi să-mi dea banii pe ea, ca să-mi iau eu una nouă. Nu?

text original, protejat: Ducu Mogoşeanu