Mama și fotbalul

Este recunoscut de toată lumea faptul că cea mai dragă, cea mai iubită, cea mai idolatrizată fiinţă de pe pământ este mama. Mama – slăvită de poeţi, pictată şi sculptată de genii, cântată de marii compozitori. Mama care ne dă viaţă, mama care ne îndrumă primii şi următorii paşi în viaţă, mama de la care învăţăm să deosebim binele de rău şi grâul de neghină, mama care ne veghează somnul şi ne înlătură furtunile greutăţilor. Mama care ne mângâie visele şi ne alină toate coşmarurile inutile.

Mama este, de departe, cea mai iubită dintre femei, cea mai respectată dintre toate fiinţele pământene şi nepământene, mama este deasupra tuturor, ea fiind femeia-iubită, femeia-soţie, femeia-soră, femeia-confident, femeia-rugăciune.

Fără mamă nu am exista sau dacă am exista n-am şti că existăm. Fără  mamă existenţa noastră ar fi… inexistentă! De aceea, tot ceea ce există, se mişcă, pâlpâie şi trăieşte are o mamă. Şi cel mai puternic om al planetei are o mamă! Şi cel mai slab! Şi cerşetorul, şi bogatul, şi cel care zboară printre nori, şi cel de pe vapoare, şi minerul, şi astronautul…O mamă are şi ticălosul şi milostivul, şi hoţul şi păgubaşul, şi criminalul şi victima, şi stăpânul şi sluga… Cu certitudine, tot o mamă are şi cel din tribuna oficială şi cel din peluză, şi cel din stadion şi cel de la televizor.

Ce mândre pot fi acele mame care-şi văd copiii crescând sănătoşi şi ajunşi oameni de seamă, oameni de bază ai societăţii, indivizi respectaţi, admiraţi şi iubiţi de ceilalţi!  Nimic nu poate fi mai încurajator, mai tonifiant decât să-ţi vezi fiul doctor sau inginer, profesor sau om de afaceri, contabil sau educator, constructor sau agricultor!!! La urma-urmei, puiuţul de el poate fi chiar şi deputat sau senator! Pentru că, în niciun caz, nu contează! El, chiar şi deputat sau senator, la salubritate să lucreze!, rămâne, orice s-ar întâmpla, fiul mamei!…

Dar cât de mândră se poate simţi o mamă atunci când propriul, unicul şi nepreţuitul ei fiu este dăruit de bunul Dumnezeu cu har, cu talent, cu meşteşug!!!… Micuţul artist se joacă cu mingea şi e fotbalist, suflă în fluier şi e arbitru, cumpără şi vinde jucători şi e preşedinte.

Ce bucurie imensă, ce inimă plină de emoţii, ce nemărginite satisfacţii, infinite sentimente!… Parcă o şi vezi, stând pe marginea scaunului din faţa unui televizor second-hand sau pe colţul unei băncuţe de pe stadion, cum abia-şi stăpâneşte lacrimile de emoţie, de bucurie când vede că mii şi mii de oameni îi apreciază copilul, îl laudă, îl ovaţionează. Sânge din sângele ei, carne din carnea ei… Talentatul lu’ mămica, talentat! 

Numai o dată să dea odorul ei în minge şi toţi oamenii aceia mulţi şi entuziaşti, ca la un semn, se ridică-n picioare şi-i rostesc, într-un ton, numele ei… de mamă!

Numai o dată să fluiere lumina ochilor ei şi toată lumea, cu mic, cu mare, îi rosteşte, cu frenezie, nu numele lui, ci numele ei, al mamei! … Iar ca preşedinte… În fotbal, lumea e bună nu e rea şi nerecunoscătoare ca în alte părţi! În fotbal, poţi să schimbi antrenorii ca pe ciorapi şi ciorapii ca pe jucători şi nimeni nu te-ntreabă de nimic! În fotbal, indiferent dacă pierzi sau câştigi spectatorii te-nţeleg şi te respectă. Te-nţeleg şi te respectă  pe tine, dar, mai ales, pe mama ta!

Pe stadioane, alături de ea, de mama cea aclamată la scenă deschisă, de mama cea evocată în scris şi verbal, alături de ea stă el, tatăl! Cu pălăria-ntre picioare şi cu berea la vârful bocancului! Un ins obscur, neştiut, necunoscut! Un anonim despre care nu vorbeşte nimeni! Niciodată! Pentru că, nu-i aşa?, mama e numai una!