Mi-a bătut primăvara-n geam

Ei, da, mi-a bătut primăvara-n geam! Ne-a bătut, în sfârşit, primăvara-n geam. E o altă stare, avem un alt tonus, o altă deschidere către lume şi viaţă, suntem mai zâmbitori, mai veseli, mai prietenoşi. Păsărelele ciripesc dis-de-dimineaţă, pomii au început să înflorească, magnoliile se răsfaţă în soarele sfârşitului de martie, am dat jos bocancii, căciulile şi paltoanele, ne îmbrăcăm mai repede şi mai cu spor, plecăm fluierând spre locul de muncă, ne-ntoarcem agale către casă, am ridicat frunţile din pământ şi ne trage aţa, din ce în ce mai mult, spre parcuri şi grădini. Ne miroase a grătar şi n-am zice ba nici la o miuţă prin spatele blocului.

Ne-a bătut primăvara-n geam! Nici nu-i de mirare. Aşa se-ntâmplă totdeauna – domnia sa, domnişoara Primăvară ne copleşeşte cu tot alaiul ei de minuni, cu toate binecuvântările mamei Natură şi ale bunului Dumnezeu. Ne facem planuri de vacanţă, scad cheltuielile la întreţinere şi la energia electrică, poftim la urzici, spanac şi ceapă verde.

Mi-a bătut primăvara-n geam! Dar cine-aş vrut, oare, să-mi bată-n geam acum în mijloc de aprilie?! Poate DNA-ul! Aşa cum, sfios cum numai el ştie s-o facă, le-a bătut la unii şi-n uşi şi-n ferestre. Pe unde nu s-a putut a intrat, ca un veritabil Moş Crăciun, pe horn.

Pentru unii, anul acesta nu a mai venit Iepuraşul. Pentru că, aşa cum se mai şi spune, nu poţi să fii şi popă şi ras. Nu poţi, carevasăzică, să bagi mâna până-n cot în borcanul cu miere şi pe urmă să te faci că plouă sau că nici usturoi n-ai mâncat şi nici gura nu-ţi miroase. Cum te poţi gândi, ca de exemplu, să vinzi carne împuţită prin magazine, spitale şi grădiniţe şi să te crezi binefăcătorul naţiunii? Cum poţi să ai, cât ai clipi, cinci vile, trei apartamente şi 10 maşini de lux şi să dormi liniştit şi cu uşa deschisă? Ce inginerii poţi să faci în aşa fel încât să ceri şpagă de un million de euro (unii nici să numere pân-acolo nu ştiu) şi să te minunezi la vederea cătuşelor? Mită, şantaj, trafic de influenţă, contracte ilegale, înşelăciune, abuz în serviciu, primirea de foloase necuvenite, cumpărarea de influenţă, fals, uz de fals – sunt numai câteva dintre şmecheriile pentru care nu-ţi bate niciodată primăvara-n geam!

Şi nu e păcat? Tocmai acum când magnoliile sunt în floare şi, ca-ntr-o poezie a lui Nichita Stănescu, „Se sărută, ah, se sărută tinerii subţiri/ şi îndrăgostiţi, atât de subţiri, ca şi cum/ ar ignora existenţa pâinii pe lume.”