O zi normală de școală

Ne întoarcem la şcoală.

Sunetul clopoţelului se aude de departe. Aşadar, ca de obicei, am întârziat.

Nu-i nimic, sunt în clasa a şasea, aşa că sting ţigarea în faţa ăleia de română  şi-i zic: „Hai noroc!”  lu’ fraieru’ ăla de treizeci de ani de l-au pus director pe linie de competenţă, el fiind băiatul preşedintelui filialei judeţene a partidului…, a partidului.

Intru în clasă, scuip pe jos, îi dau o doză lui Gigi şi-i trag una peste fustă lui Ioana, o colegă care poartă pantaloni.

Mă aşez în bancă şi înjur în  gura mare o doamnă care stă la catedră cu o ditamai carte de carton în mână, în care cică suntem noi trecuţi.

Costel scoate mingea, Gigi mâncarea, Alina fardurile, Valerica ce-avea pe ea şi Bibicu scoate iarba. Ia uite! avem şi cretă. Am văzut că a ţintit-o Cristi pe profă.

Mă uit pe geam. Era nespălat aşa că l-am spart, ca să vedem mai bine. În curtea şcolii sunt tot felul de tăntălăi de clasa întâi, cu nişte jafuri de buchete de flori. Abia aşteptăm să-i batem în pauză şi să le luăm banii.

Se aude şi-o melodie: „În banca-a patra, rândul de la geam….”. Cică o cânta Dan Spătaru…. Ce vrăjeală! Ăsta cine-o fi fost?