Poveștile clipei: „Clipa trece, poveștile rămân”

Clipa s-a văzut prinsă în plasa amăgitoare a timpului. Poveștile ei însă au reușit să treacă prin ochiurile albe care opresc, la poarta amintirii, gândurile nespuse și epopeile neîncepute. Și nu se vor opri nici acolo unde drumul se bifurcă în fâșii de vânt, și nici acolo unde cerul întinde giulgiul de cositor al uitării. Cu poveștile noastre poate vă veți mai întâlni cândva. La o răspântie de vis, la un capăt de vers. Atunci le vom da de știre, celor care n-au uitat să asculte, că vorbele nu și-au spus ultimul cuvânt, iar cuvintele încă mai pot ține de vorbă solii tăcerii.   

Text: Davian Vlad

Foto: Dan Păsărin

VĂ MULȚUMIM DIN SUFLET PENTRU CĂ NE-AȚI ASCULTAT POVEȘTILE DE SUFLET TIMP DE UN AN! ȘI NU UITAȚI: AMINTIRILE SE ASCUND ÎN DETALII. CONTINUAȚI SĂ LE DESCOPERIȚI ȘI SĂ VĂ REDESCOPERIȚI!