Poveştile clipei: „Eternităţile prăbuşite sub povara propriilor iluzii”

Veşnicia s-a născut la sat. Iar pentru noi tot acolo a şi murit, într-o amiază mare cât drumul de întoarcere a făgăduinţei. Când apele eliberate din prinsoarea serenităţii au smuls din rădăcini visele de atunci şi mărturisirile de dinainte. Şi-n locul lor a rămas să povestească totul în necuvinte adânci doar umbra clipelor rătăcite. O ruină tristă pe care-şi mai odihnesc uneori cânturile albastre plăpânde păsări ce s-au eliberat şi ele din strânsoarea aspră a eternităţilor prăbuşite sub povara propriilor iluzii.  

Text: Davian Vlad

Foto: Dan Păsărin