Povestile romanilor care traiesc in satele distruse de cutremur

Asezari din care nu a mai ramas aproape nimic in picioare, iar romanii povestesc cum s-au salvat cand a inceput sa se miste pamantul. Dar si cum au sarit sa-i ajute pe ceilalti sa scape din ghearele mortii.

In mica localitate Saleta, din Amatrice, ne intampina aceeasi imagine a dezastrului. 20 de oameni au murit aici.

Casele sunt facute in stilul muntenesc: bucati mari, pietre de rau, prinse intre ele cu mortar si barne de lemn. In momentul in care unda de soc a lovit, totul a fost pus la pamant, iar oamenii, prinsi dedesubt.

Lavro Ionut Cristian, roman care locuieste in Amatrice: „Aici stateam eu impreuna cu Diana si fiul cel mare. Tavanul s-a daramat peste mine, moment in care am iesit si am tipat. Dupa aceea, a iesit Diana si baiatul. Totul este daramat. Cadea apa de peste tot. Am iesit pe bezna, la trei dimineata. Mai ceva ca la un bombardament.

Doi oameni au murit aici: tatal copilului si femeia cu care statea. Eu am scos copilul de sub daramaturi. Era in soc, zicea ca nu mai poate sa respire.”

Diana Ardelean: „Din pacate, ne-au murit prieteni. Acum cateva zile, am pus o poza pe Facebook in care scriam ca dupa 6 ani suntem din nou aici, impreuna. Azi nu mai pot sa spun acest lucru. Nu mai avem nimic, este distrus tot. Acte, bani, loc de munca, suntem rasi la pamant.”

In fiecare localitate, italienii isi numara mortii cu zecile. In satul Casale, 17 oameni au pierit. Este un satuc mic, in care toate constructiile au fost puse la pamant.

Spitalul din Amatrice era cat pe ce sa se transforme intr-un moment colectiv pentru pacienti. Din fericire, nu s-a daramat, insa sta sa cada in orice moment.

Scoala din Amatrice a ramas in picioare dupa cutremur, insa a doua replica a pus-o la pamant.