Puterile apei sfinţite de Bobotează

În ziua de 6 ianuarie, ortodocşii sărbătoresc Botezul Domnului Iisus Hristos în apele Iordanului. Atunci se sfinţeşte agheasma mare care, potrivit tradiţiilor româneşti, nu se strică niciodată. Agheasma ar avea în ea harul lui Dumnezeu şi ar fi o apă cu puteri tămăduitoare.

Cunoscută şi sub numele de „Epifanie”, „Teofanie”, „Arătarea Domnului” sau „Descoperirea cuvântului Întrupat”, în ziua de Bobotează se realizează sfinţirea apelor.

Începând cu data de 2 până pe 5 Ianuarie este perioada umblatului cu crucea. Preotul, însoţit de  cel ce poartă găletuşa cu apă sfinţită şi busuioc umblă pe la casele oamenilor cu Iordanul. Se consideră că apa de la Bobotează are o putere deosebită fiindcă a fost sfinţită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh, iar sfinţirea are loc chiar în ziua în care Mântuitorul a fost botezat în apele Iordanului.

Apa sfinţită la biserică în această zi şi luată de credincioşi nu se strică niciodată. Cei care cred în puterea divină şi beau agheasmă se curăţă de păcate şi primesc har şi binecuvântare, se curăţă de gânduri rele şi se sfinţesc. Agheasma Mare se bea înaintea Anafurei în perioada 6-14 ianuarie, cu prilejul marelui praznic al Botezului Domnului. În restul anului, cei opriţi de la Sfânta Împărtăşanie au voie să ia Agheasmă Mare după ce se spovedesc. Agheasma Mare poate fi luată şi imediat după Sfânta Împărtăşanie.

În data de 7 ianuarie se stropesc cu Agheasmă Mare toate casele, ogoarele, viile, livezile şi animalele, pentru a le feride toată reaua întâmplare. De la Bobotează, se bea Agheasmă Mare, pe nemâncate, timp de 8 zile, ca simbol al veşniciei. Apa sfinţită se păstrează apoi într-un loc curat şi se ia doar cu dezlegare de la preot. Credincioşii o pot folosi în caz de boală, pentru a-şi sfinţi casele, lucrurile şi animalele şi locul de muncă.

În localităţile aşezate pe malul Dunării, al unui râu sau pe ţărmul mării încă se mai păstrează obiceiul ca după slujba de la biserică, preotul să arunce o cruce în apa foarte rece, uneori chiar îngheţată. Cei mai curajoşi bărbaţi se aruncă după ea pentru a o aduce înapoi, iar cel care reuşeşte va avea noroc tot anul. În vechime, cel care găsea primul crucea şi o aducea la mal primea daruri de la domnitorul ţării şi era ţinut la mare cinste de ceilalţi.

Tradiţia ortodoxă cere ca de Bobotează să se facă o masă mare, cu 12 feluri de mâncare, să se mănânce piftie şi grâu fiert şi să se bea vin roşu. Până la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mâncare iar, imediat dupa sfințirea mesei, parte din bucate sunt date animalelor pentru a fi protejate de boli şi pentru a fi bune de prăsilă.

Peste obiceiurile creştine ortodoxe de sfinţire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus şi multe practici păgâne, unele păstrate încă în lumea satului: afumarea grajdurilor şi a vitelor pentru alungarea duhurilor rele, aprinderea focurilor pe câmp, colindele însoţite de strigături şi zgomote.

În ziua de Bobotează se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul şi se fac prorociri despre noul an. Se spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi leagă un fir roşu de mătase pe inelar şi îşi pun o rămurică de busuioc sub pernă ca să-şi viseze ursitul.

Potrivit tradiţiei populare, fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează se vor mărita chiar în acel an. Se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii despre locurile unde sunt ascunse comorile. De Bobotează nu se spală rufe, sunt interzise certurile şi nu se dă nimic cu împrumut.
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sursa: adevarul.ro