SFÂNTUL ILIE, tradiţii si obiceiuri

Sfântul Ilie este ziua de celebrare a zeului solar (Sânt-Ilie) la data 20 iulie, considerată a fi mijlocul sezonului pastoral. Sânt-Ilie, ca si Sân-George si Sâmedru, este o divinitate populară care a preluat numele si data celebrarii de la un sfânt creştin – Sfântul Prooroc Ilie. In Panteonul romanesc Sânt-Ilie este o divinitate a Soarelui si a focului, identificat cu Helios din mitologia greacă si cu Gebeleizis din mitologia geto-dacă.

SFANTUL ILIE. Ca divinitate populara a Soarelui si a focului, Sant-Ilie este atestat prin numeroase traditii, mai ales in mediile pastoresti.

În ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepa (canepisti), se dezbracau si, goale, se tavaleau prin cultura, apoi se imbracau si se intorceau acasa. Daca, in noaptea dinspre Sant-Ilie, visau canepa verde era semn ca se vor marita cu flacai tineri si frumosi iar daca visau canepa uscata se zicea ca se vor marita cu oameni batrani.

In dimineata acestei zile se culegeau plante de leac, in special busuiocul, ce erau puse la uscat in podurile caselor, sub stresini sau in camari. Tot acum se culegeau si plantele intrebuintate la vraji si farmece.

SFANTUL ILIE

– nu se lucreaza de teama pagubelor (traznete, ploaie, grindina).
– il cinstesc mai ales cojocarii, stuparii – se reteaza stupii, se duc faguri si mere la biserica spre binecuvantare si se impart de pomana.
– se culeg in zori plante de leac stropite cu sange de cocos taiat deasupra lor.
– se duc berbecii la berbecar.
– daca tuna vor fi merele si alunele viermanoase; daca ploua, va ploua 20 de zile.
– se tine „Targul de fete de pe Muntele Gaina” din jud. Alba.