Specialiștii susțin că pedofilia nu se poate vindeca

Chiar dacă activitatea hormonală a bolnavilor ar putea fi anulată cu substanțe chimice sau intervenții chirurgicale, dorința din mintea lor pentru trupul copiilor nu dispare. Teoretic, acești bolnavi își pot înfrâna pornirile doar prin terapie, însă de cele mai multe ori imposibil, pentru că sunt dependenți și lipsiți de control.

Unii cercetători înclină să creadă că pedofilia s-ar transmite genetic. De cele mai multe ori, boala se dobândește, adică se declanșează după abuzuri, certuri sau alte evenimente din copilărie, încărcate puternic emoțional. Boala evoluează repede, iar pedofilul începe să își dorească în mod constant să fie în prezența copiilor, să îi privească și devine dependent de corpul lor.

Dorin Dumitran, ofițer psiholog, Serviciul de Analiză Comportamentală: “Orinde și din partea oricui ar putea apărea un factor declanșator care să îl determine să iasă să caute copii. Aceste fenomene care țin de lumea fanteziilor sexuale, se petrec doar în lumea intimă, în planul personalității sale dacă nu pot abuza în familie, pedofilii ies pe stradă.”

Pedofilii sunt de cele mai multe ori conștienți de ceea ce fac și astfel își construiesc un mecanism pentru a se ascunde. Există însă câteva indicii care i-ar putea da de gol.

Dorin Dumitran, ofițer psiholog, Serviciul de Analiză Comportamentală: “I-ar putea da de gol un limbaj extrem de sexual în preajma copiilor, atingerile nepermise, frecventarea parcurilor, grădinițelor, spectacolelor pentru copii, meseriile care presupun atingerea copiilor”

Medicii psihiatri spun că pedofilia nu se poate vindeca niciodată complet.

Roxana Mischianu, medic psihiatru: “Singură metodă chimică găsită până acum este castrarea chirurgicală pe care nu toată lumea o acceptă și nu rezolvă problema. Diminuează instincul sexual, dar fanteziile rămân.”

De cele mai multe ori, pedofilii atacă în zonele ferite, în ganguri sau scări de bloc. Chiar și în acele locuri, există moduri în care pedofilii pot fi opriți.

În orice situație de primejdie s-ar află copii, fie că este vorba despre un spațiu închis în care s-ar află alături de un necunoscut sau de o zona mai întunecată a unui parc, este bine că aceștia să riposteze, să spună NU, să țipe sau să fugă, decât să rămână impasibili. Este și părerea psihologilor, dar și a polițiștilor care spun că orice gest îl poate pune pe fugă pe agresor.

Gabriel Diaconu, medic psihiatru: “Dintr-o dată, iluzia unui prădător este spartă de realitatea că are în față o ființă umană Un copil care țipă, care își apară integritatea, dintr-o dată îi pune o problema teribilă agresorului. Anxietatea și panică nu mai sunt la copil, ci la agresor”

Dacă nu se pot vindeca, pentru pedofili soluții există prin terapii. Astfel indivizii pot învață să își înfrâneze dorința. Însă trebuie că ei să fie de acord să coopereze cu terapeutul. Un țel greu de realizat, fiindcă aceste persoane sunt caracterizate de psihologi prin lipsa acută de control.

sursa:stirileprotv.ro