Connect with us

Regional

Străzile Craiovei și numele lor. Strada Frații Golești

Published

on

Am afirmat de mai multe ori că numele străzilor dintr-un oraș pot fi considerate  ca o carte de istorie ale cărei pagini sunt deschise toate în același timp și rămân deschise zi și noapte,vară-iarnă. Un exemplu pentru a susține această afirmație este strada Frații Golești din Craiova. Numele Golescu, familia Golescu are rădăcini adânci în istoria și în viața neamului nostru. Ele, rădăcinile, care pot fi studiate de orice călător, sunt vizibile la Golești, localitate situată la câțiva kilometri de Pitești, accesibilă atât pe șosea cât și pe calea ferată. Din această rădăcină au apărut Radu Golescu,Iordache Golescu, Dinicu Golescu, Ana Golescu, Ștefan Golescu, Nicolae Golescu, Radu Golescu, Alexandru Golescu.

Sintagma, expresia Frații Golești se referă la copiii Banului Radu Golescu care s-au implicat în Revoluția de la 1848  din dorința de a duce la bun sfârșit visul tatălui lor de a-i lumina pe români prin școală, reviste, cărți, teatru.

Mai întâi câteva cuvinte despre strada Frații Golești. Fostă „Reforma  agrară”, strada Frații Golești începe din Calea București, din zona fostului  blocu S200 și intersecția cu strada Dezrobirii și se îndreaptă spre zona de nord a orașului,  ieșirea spre Bălcești, Horezu. Intersectează strada Vasile Alecsandri, apoi strada Nifon Ivireanu. Rămâne în stânga strada Pictor Ion Negulici apoi intersectează strada Bogdan Petriceicu Hașdeu și coboară spre capătul de început al străzii Nicolae Iorga. Intersecția cu Bulevardul Carol, odată o intersecție complicată, este formată acum din două sensuri giratorii succesive. Intr-o vreme intersecta strada Păltiniș  care acum  rămâne în stânga. Într-o vreme ajungea până la calea ferată. Acum se termină la  intersecția cu Bulevardul Dacia. Toate numele pronunțate reprezintă file din istoria țării noastre, a neamului nostru.

A venit vremea să vorbim despre numele străzii  adică despre Frații Golești.

Ștefan, Nicolae, Radu, Alexandru Albu și vărul lor Alexandru Arăpilă (Negru).

Ștefan Golescu s-a născut în anul 1809. S-a dedicat carierei militare. A participat activ la Revoluția din 1848. După înfângerea Revoluției a plecat în exil dar s-a întors în 1857 și s-a implicat în viața publică, devenind ministru de Externe în 1867,  apoi Prim ministru în perioada 1867-1868. A  trăit până în 1874.

Nicolae Golescu s-a născut în 1810 dedicându-se, ca și fratele său, carierei militare ajungând până la gradul de general. Fire veselă și iubitor de petreceri, era prețuit de cei jurul lui. În timpul Revoluției, s-a ocupat  de legătura cu revoluționarii din Ardeal. Se reîntoarce și el în 1857  ajungând ministru de Interne și Război în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. În 1868 a ocupat postul de Prim minstru liberal. A trăit până în 1878.

Radu Golescu s-a născut în 1814. Nu s-a implicat în viața publică cu patosul fraților săi dar s-a îngrijit, frățește, de toată familia. A decedat în 1882, după ceilalți frați.

Alexandru Albu Golescu s-a născut în 1818. A fost trimis ca și frații săi la studii la Paris. A devenit inginer geolog și, după căutări sistematice și laborioase, a reușit  să pună în valoare apele tămăduitoare de la Căciulata. Deși nu a avut funcții politice sau contribuții directe în Revoluția de la 1848 , a susținut idealurile familiei Golescu. Iată ce le scria, de la Paris,  fraților săi : „Prefer de o mie de ori mai degrabă să vă văd în lipsuri, dar sensibili la răul altora, decât să vă văd avuți, dar insensibili”.  Tot el scria că deși revoluția a fost înfrântă , „trebuia să se demonstreze lumii că există vitalitate în poporul român”.  Tot el scria : „Dacă prin inimă aparținem familiei și mai ales bunei și iubitoarei noastre mame, tot prin inimă aparținem patriei noastre, României, această mamă iubitoare a noastră a tuturor; ea este mult mai în suferință și mult mai nenorocită și cât pe aci să fie smulsă dragostei noastre. Inima noastră, prin tot ce are ea mai duios, iubitor, omenesc, zboară spre inima mamei noastre. Prin tot ce are ideal și, aș spune, supraomenesc, revine de drept patriei noastre”. A trăit până în 1873.Este înmormântat în curtea conacului de la Golești.

Alexandru  Golescu Arăpilă (Negru), văr cu ceilalți, s-a născut în anul 1819. A făcut studii de inginerie la Paris. A participat activ la Revoluția de la 1848. Guvernul provizoriu la trimis la Constantinopol apoi la Paris pentru a obține susținerea politică și militară a  guvernelor din aceste țări. A rămas în exil la Paris de unde s-a întors în 1856. După reîntoarcerea  din exil a ocupat funcția de Ministru de culte , în 1860, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza și funcția de Ministru  de finanțe , între 1860 și 1870, respectiv Prim ministru, în 1870, sub domnia lui Carol I.  În perioada cât a fost Prim ministru  s-a  adoptat Legea privind organizarea Poliției și exploatarea  căilor ferate. Este unul dintre membrii fondatori ai Partidului Național Liberal. A trăit până în 1881.

Aceasta este, pe scurt, povestea fascinantă a Fraților Golești care și-au dedicat întreaga energie și o parte din avere pentru luminarea neamului nostru.

 

Prof. dr. ing. Gheorghe Manolea

Președinte Comitetul Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii –CRIFST Filiala Craiova

http://gheorghe.manolea.ro