Connect with us

Regional

Strada George Fotino

Published

on

Strada George Fotino începe din strada Petre Ispirescu, din dreptul străzii Ion Mincu. În prima parte este paralelă cu strada Ștefan Velovan, apoi se intersectează cu una dintre ramurile străzii Ștefan Velovan. Nici această stradă nu a fost „croită” după tiparul unei străzi clasice. Numele a fost dat unor alei  care asigură accesul la blocurile din zonă așa că ieșirea acesteia în strada Horia mai mult se ghicește.

Numele Fotino este de origine greacă și apare în Muntenia încă din secolul XVIII. Unul dintre purtătorii acestui nume, Mihail Fotino, jurist stabilit la București, a elaborat un manual de legi, folosit mai apoi de alți juriști. Un altul, Dionisie Fotino, istoric, pedagog, pictor, a fost, în 1804, secretar al domitorului  Ioan Gheorghe Caragea. Mulți dintre noi l-au cunoscut, și-l amintesc pe  Mihai Fotino, actor la Teatrul din Brașov. I se mai spunea și Mișu Fotino. De fapt, pe tatăl său îl chema Mișu. A fost tot actor. Și-a început activitatea la Craiova în 1910. Și soția lui, Aura Fotino, a fost actriță la Teatrul Național din Craiova timp de 25 de ani, între 1909 și 1934. Un alt Fotino, Scarlat Fotino, s-a născut în Craiova la data de 8 mai 1894. A fost elev al Liceului Carol I. A inventat, în 1923, o metodă și un dispozitiv de distrugere a bacnotelor retrase din circulație, dispozitiv preluat și de Banca Națională a Belgiei. Dar noi vorbim de George Fotino. Ei bine, două persoane cu numele George Fotino, sunt legate de Craiova. Unul dintre ei, compozitor și dirijor,  s-a născut la București, dar a fost profesor la Conservatorul „Elefterie și Maria Cornetti” și la Liceul Frații Buzești. S-a stins din viață la Craiova în data de 3 martie 1946. Al doilea , jurist și istoric, s-a născut la Craiova în 31 iulie 1896 și s-a stins din viață la București, în 28 aprilie 1969. Am parcurs de câteva ori strada George Fotino cu speranța că pe una dintre plăcile indicatoare voi găsi un detaliu care să lămurească dilema. N-am găsit nimic din acest punct de vedere, dar am descoperit că este singura strada din Craiova  întreruptă de scări, pe una dintre ramurile sale. Este un detaliu interesant  pentru un turist care vrea să descopere Craiova. În orașul Liege, din Belgia, este o stradă celebră pentru scările ei: aleea Ursulinelor.

Așadar, în povestirea despre strada George Fotino voi evoca două persoane cu același nume.

Primul George Fotino, compozitor și dirijor, s-a născut la data de 23 februarie 1858 în București.  A urmat Conservatorul din București timp de 7 ani, între 1871 și 1878. Încă din perioada studiilor a  făcut parte din orchestra Societății Filarmonica din București,  ca violonit, dar a fost și profesor la Gimnaziul  „Gheorghe Lazăr”. La 22 de ani, în 1880,  își începe stagiul militar în Regimentul 7 Linie din Iași. În atmosfera emoțională de după Războiul de Independență  devine șeful muzicii militare la Iași, unde rămâne până în 1885. De altfel, fotografia din  documentele scrise pe care le am, îl prezintă pe  George Fotino în haină militară. A ocupat aceiași funcție, şef de muzică militară, și în Regimentul 8 Linie din Tulcea – Ostrov timp de 5 ani, între 1886 și 1891. Din 1891 s-a stabilit la Craiova și a făcut parte din Regimentul 1 Dolj până în 1914. Pe lângă activitatea desfășurată în cadrul armatei, îl întâlnim în multe domenii muzicale civile. Pentru că leg numele lui George Fotino de  Craiova menționez doar  că a fost profesor  de canto la Școala Fiilor de Militari din Craiova, în perioada 1897- 1911, profesor de muzică la Gimnaziul și la Liceul „Frații Buzești” din 1899 până în 1925, profesor de vioară la Școala Normală din Craiova în perioada 1905-1909. Fără îndoială că în  acest interval de timp a lucrat cu  pedagogul Ștefan Velovan, iar activitatea lor  profesională s-a împletit, atunci, așa cum cele două străzi, George Fotino și Ștefan Velovan, se împletesc  acum, în zilele noastre. A fost profesor de armonie  și la Școala de Muzică Vocală și Instrumentală „Hora”  din Craiova (1909-1911),  profesor de armonie și orchestrație timp de 24 de ani ( 1911-1935) la Conservatorul ” Cornetti” , profesor de vioară la Școala Normală de Fete din Craiova ( 1914-1916), dar și la Liceul Militar „D.A.Sturdza”  din Craiova ( 1923 -1926). Și-a îndreptat atenția și spre folclor culegând și prelucrând   creațiile muzicale din zona Olteniei. Și-a legat numele de Societatea ” Lyra”  din Craiova pe care a fondat-o și a condus-o. A compus muzică de teatru . Menționez aici vodevilul „Nuntă țărănească”,  libretul, textul fiind scris de Vasile Alecsandri. A scris muzică simfonică, cum ar fi, de exemplu, „Hora Târgujanca” pentru orchestră. A scris muzică de cameră și exemplific cu  Souvenir de Dolj, vals pentru pian. A scris muzică corală. La acest capitol trebuie aminitit Imnul Societăţii „Lyra” (1896), pentru care a scris și versurile, Imnul Liceului „Frații Buzești” din Craiova și Imnul Conservatorului „Cornetti”. Nu lipsește din creația muzicală a lui George Fotino muzica pentru fanfară. S-a stins din viață în data de 3 martie 1946, la vârsta de 88 ani. O personalitate cu care Craiova se poate mândri mereu.

Al doilea George Fotino, jurist și istoric, s-a născut la data de 31 iulie 1896 la Craiova. A fost cel de al patrulea copil al familiei Gheorghe și Eufrosina Fotino. A început școala la Liceul Carol I din Craiova și a finalizat studiile liceale la Liceul Sfântu Sava din București. La declanșarea Primului Război Mondial avea 20 de ani. S-a înscris ca voluntar și , pentru fapte de vitejie, a primit medalia „Virtutea Militară”. După război, s-a înscris la Facultatea de Drept și la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1918-1922). Și-a continuat studiile la Facultatea de Drept din Paris (1923-1926) pe care le-a încheiat în 1926 cu susținerea Tezei „Contribuții la studiul vechiului drept  românesc. Un capitol de istorie a proprietății în Evul mediu”.  Deoarece Teza cuprindea interpretări originale privind dreptul agrar în Țara Româneacă, prefața la Teză a fost scrisă de Nicolae Iorga cu care a avut apoi colaborări profesionale. Ca urmare, în 1928, au participat împreună la al VI-lea Congres internațional de științe istorice de la Oslo.  La rândul său, George Fotino, a publicat în 1965 studiul „Nicolae Iorga ca istoric al vechiului drept românesc”. Merită menționată și lucrarea publicată în 1925 la Craiova, „Obiceiuri la fixarea hotarelor” , în care face o  trimitere directă la practicile preromane în domeniul hotărniciei. George Fotino este cunoscut și pentru cele patru volume de documente intitulate „Din vremea Renașterii Naționale. Boierii Golești”. În perioada 1939-1947 a fost profesor la Facultatea de Drept a Universității din București. A îndeplinit și funcția de Decan. A predat cursul de „Istoria dreptului românesc”. În 1945 a fost admis ca membru corespondent  al Academiei Române.

Timp de 11 ani, între 1927 și 1938, a fost membru activ al Partidului Național Liberal, motiv pentru care a fost arestat, închis în mai multe locuri, printre care  Jilava și Sighet, între 1950 și 1956, și scos din învățământ, inclusiv din Academie. De altfel, în 1948 au fost îndepărtați din Academie 113   academicieni. După 1956 a lucrat  ca cercetător științific la Institutul de Istorie „N. Iorga”  unde s-a ocupat de vechiul drept românesc. O personalitate cu care Craiova se poate mândri.

Iată că am ajuns cu bine la sfârșitul povestirii despre strada George Fotino. O singură strada și două nume identice, George Fotino. Din tot ce am povestit aici  rezultă că numele Fotino face cinste Craiovei, indiferent de prenumele asociat : Aura, Mișu, Scarlat sau George.

 

Prof. dr. ing. Gheorghe Manolea

Președinte Comitetul Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii –CRIFST Filiala Craiova

http://gheorghe.manolea.ro