Zâna Merciluţă, cabinetul mobil care vine în satele fără stomatolog. România secolului XXI riscă să nu aibă dinţi

Pe o străduţă din Bucureşti, la parterul unei case, atunci când nu aleargă prin ţară, Alina şi Daniela trebăluiesc cât e ziua de lungă. Alina crează haine pe care asociaţia le vande şi din banii strânşi ajuta copii.

Sediul Mersi funcţionează într-un spaţiu închiriat şi amanajat de ele. Au şi un magazin. Puţină lume ştie însă de acest loc aşa că hainele ieşite din mâinile ei sunt vândute online de Daniela. Alina e coregraf dar de când a deschis asociaţia nu mai are timp pentru altceva aşa că şi-a abandonat meseria. Daniela e asistent universitar iar atunci când nu e la catedra e în atelier sau pe teren, în carvana Zâna Merciluta.

Anul trecut au primit donaţie maşina pe care tot din donaţii au transformat-o în cabinet stomatologic. Cu ea o dată pe săptămână ajung la Institutul oncologic din Bucureşti.

Pentru aceşti copii, care stau luni la rând la tratament în spital e imposibil să ajungă într-un cabinet stomatologic în oraş. În plus, mulţi dintre ei provind din familii nevoiaşe şi nu-şi permit tramentul care de cele mai multe ori e costisitor. Până acum pe Marian, Alina şi Daniela l-au dus cu salvarea la un cabinet în oraş.

Alexandrina Bondrea, o bunică din sat: “Mereu au venit. De câte ori am fost eu aici mereu am văzut maşina asta aici… copilul meu avea 4 masele cariate”.

Bat tara în lung şi în lat prin sate despre care puţină lume a auzit. Satul Gogan. Şi aici aceleaşi fete împietrite. Unii dintre copii de aici spun că nu au fost niciodată la un stomatolog şi nici pe dinţi nu ştiu să se spele. Mai întâi copiii sunt învăţaţi cum să se spele pe dinţi după care urmează consultul şi periajul.

Asma Battah, medic stomatolog: “Educaţia, din păcate, lipseşte. Părintele dacă nu se spala pe dinţi, nu îi poate da educaţia copilului ca şi el să spele pe dinţi la rândul lui. Am auzit oameni care spun că se spala doar duminica pe dinţi. Am avut un copil care mi-a spus nu s-a spălat nciodata pe dinţi.”

Cabinetul e dotat cu aparatura de ultimă oră dar din păcate nu poate fi folosită la capacitate maximă. În cabinet nu se pot face tratamente pentru că nu există legislaţie. Avem o lege din 2006 care prevede posibilitatea înfiinţărilor unor cabinete mobile dar politicienii n-au fost în stare să gândească şi norme aşa că legea nu poate fi aplicată. De 8 luni Alina şi Daniela sunt plimbate de la o instututie la alta pentru a primi autorizaţie de funcţionare.

Alina Tiplea: “Copiii ăştia care sunt în sat să vină în Piaţa Revoluţiei să ţipe şi dacă nu-i vezi ei practic nu există. Ţie îţi e bine, te duci la biroul tău, semnezi un milion de acte şi sunt toţi foarte ocupaţi sin oi n-am primit un răspuns de 8 luni de zile. Te duci la birou, copiii ăştia nu-i vezi de ce ai face ceva pentru ei? Noi nu venim în numele meu, venim în numele lor. O doamnă de la direcţia sanitară ne-a întrebat ’dar copiii de ce nu se duc în cabinetul din şcoală?ţ Cabinetul din şcoală. Dar unde ar putea să fie cabinet medical în acesta şcoală? Dar să vorbestu dintr-un birou fancy din capitala e bine”

Într-o seară, când parcare din faţa ministerului Sănătăţii s-a golit, Alina a lăsat maşina aici iar a doua zi dimineaţă au venit să mai facă o încercare, să-i înduplece pe funcţionarii publici să-şi facă treaba. Le-a primit secretarul de stat Rodica Nassar. Secretarul de stat i-a prezentat situtia ministrului Sănătăţii dar până acum nu s-a întâmplat nimic.

Între timp, Alina şi Daniela au lansat pe internet o petiţie prin care cer susţinere în demersul lor. “Şi copiii ăştia din zona rurală reprezintă viitorul. România de peste 50 de ani. Şi ei îşi vor dori şi vor imagina România de peste o sută de ani. Sunt lăsaţi şi uitaţi în zona aia, dar ei există. Şi vor fi adulţi la un monent dat şi vor crea prezentul. Momentan nu sunt prezent ei. Noi suntem prezentul. Şi vor crea şi vor imagina dreptul şi noi nu le dăm nici măcar un drept fundamental garantat de constituţie”, spun ele.

În satul Cund sunt primite ca acasă. Scoala din sat e părăsită şi se dărâmă iar copiii învaţă într-o casă de lângă. Acum doi ani cu bani din donaţii ele au reparat-o.

Denişa locuieşte la marginea unui sat, departe de oraş. Mai are 4 fraţi şi de un an este mama. Alina şi Daniela o susţin şi o ajuta să nu abandoneze şcoală.

În Daia, ziua e pe sfârşite. Fiecare copil primeşte şi o pungă cu o periuţă şi pastă de dinţi. Până acum, pe scaunul din Zâna Merciluta au trecut peste 6 sute de copii. Cabinetele mobile ar putea fi o alternativă pentru lipsa cabinetelor stomatologice din şcoli. Asta dacă politicienii şi funcţionarii din Ministerul Sănătăţii şi-ar face treaba. Alina şi Daniela sunt deja pe teren şi au nevoie de susţinere pentru a merge mai departe şi pentru a face România să zâmbească sănătos.